• 01
  • 02
  • javascript image slider
  • 04
1 2 3 4
css slideshow by WOWSlider.com v8.8

Zbucium și măreție din alte vremi ...

                        

     Undeva pe un ochi de lunca împădurită de pe malul drept al Târnavei Mari, în inima Ardealului este așezat "discul" unui orășel mic - Ibășfălăul de altădată, acum Dumbrăveni.

Din izvoadele scrise, teritoriul actualului oraș ne apare încă din secolul al XII-lea ca o bogată regiune în pășuni, păduri, fânețe, livezi și vii.dv2

     Documentar, Ibășfălău este menționat pentru prima data în 1332 sub numele de Ebeșfalva în "socoteala despre plata a doua din Arhidiacomatul de Târnava". După prima atestare, numărul știrilor despre viitorul Dumbrăveni crește treptat astfel, de posesiunile din Ibășfălău se amintește și în documentele din anii 1367, 1368, apoi în documentele cum ar fi capitolul din Alba-Iulia - 16 iunie 1374. În documentul din 1391 se menționează că Ibășfălăul făcea parte din comitatul Târnava (Kukkulo).

     Dintr-un document din 1415 aflăm ca în Alba-Iulia se împart moșiile din Sântioana, Gogan, Ernea și Ibășfălău între nobilii din familiile Bethlen și Apa din Mălâncrav.

De aici în colo, familia Apa este singura stăpână asupra unei mari parți a moșiei din Ibășfălău. Familia locuiește în castelul de la Mălâncrav iar ținutul Ibășfălău din anul 1441 va fi numit "Villa Epes". Grigore Apafi, prefectul județului Dăbâca, cumpăra în 1552 și cealaltă parte a moșiei Ibașfalau de la familia Bethlen, actul de vânzare-cumpărare fiind semnat în castelul recent construit.dv3

     După venirea armenilor și acordarea de drepturi depline prin practicarea comerțului liber, Ibașfălăul pășește într-o noua epoca de înflorire. Înlesnirile acordate armenilor determina o rapida dezvoltare economica datorita modificărilor structurale atât în viața economica cât și în cea politica. Astfel Ibășfălăului, în anul 1726 i se subordonează celelalte centre armenești din Transilvania și Moldova, aceasta ducând la formarea primei așezări organizate a viitorului oraș Elisabethopol care înglobează și vechiul domeniu Ibășfălău.

Orașul devine după 1724 un centru important al armenilor aici avându-și reședința Județ primarius și senatul compus din 100 de membri.

Sub stăpânirea habsburgica orașul primește o serie de privilegii. Astfel la 11 august 1733, Carol al VI-lea dă actul de numire a orașului Elisabethopolis, oraș privilegiat care-și va păstra denumirea pana în 1918, anul făuririi statului național român. Acest privilegiu prevede organizarea administrativa a orașului cu drept de a alege un jude, 12 consilieri și un notar, se acordă drept de târg săptămânal și de construire a unui pod peste Târnava.

În 1758, Maria-Tereza lărgește sfera privilegiilor anterioare ale orașului dându-i dreptul de sabie și folosirea sigiliului propriu cu semnul iconografic al Sfintei Elisabeta. În aceasta perioadă Transilvania este ridicata dv4la rangul de Mare Principat (1765). Privilegiile primite au contribuit la buna organizare și înflorirea economică a orașului. Astfel în 1790, orașul are un judecător, 12 senatori, 1 notar, 1 vice-notar, 3 magistrați, 8 colecționari de contribuții, 3 pădurari.

     Câtă lume din Dumbrăveniul de astăzi ar fi curioasa sa știe ce s-a întâmplat cu privilegiile acordate orașului?

Iată că, răsfoind istoria, aflam că în globul din vârful turnului, dinspre sud (Târnava Mare) au fost introduse doua copii ale scrisorilor privilegiale acordate de împărăteasa în 31 august și 28 nov. 1758, o data când a avut loc oficializarea cumpărării de către  oraș a domeniului Ebeșfalva și respectiv altă dată când localitatea a fost declarata ORAȘ TOTAL PRIVILEGIAT.

În globul din vârful celuilalt turn, căzut în timpul unei puternice furtuni în anul 1927, a fost introdus un pergament cu istoricul localității.

În această perioadă asistăm la apariția industriei manufacturiere ca de exemplu: în 1889 apar manufacturile de albit ceară, de piele, o întreprindere de oțet, o moară, o tipografie, o tâmplărie, o secțiearmeneasca de confecționat pălării.

 La dezvoltare și-a adus o contribuție importanta deschiderea traficului feroviar pe calea ferata Aiud - Mediaș­ - Dumbraveni – Sighișoara - Brașov în 1873.

     În 1936 Dumbrăveniul era al doilea oraș ca mărime și ca importanță economica  după, Târnăveni.

După al II-lea război mondial Dumbrăveniul se afirmă ca un oraș agro-industrial  dinamic.

... Și dacă dragostea pentru pământul natal și hărnicia oamenilor aceste bătrâne urbe, a insuflat tăria sufleteasca și fizica in clipe grele de cumpăna prin care a trecut în decursul istoriei aceeași dragoste sa va îndemne și pe voi sa contribuiți cu mintea și priceperea voastră la cunoașterea mai aprofundata și la reînfăptuirea măreției trecute a orășelului de pe Târnava.

Prof. Radu Tempianu

 

 


dv1